Premiile Ligii Profesioniste de Fotbal pentru sezonul trecut
Premiile decadenței sau glorificarea unei mediocrități lăsate să se laude?
Într-un spectacol de autosuficiență caracteristic, Liga Profesionistă de Fotbal și-a decernat propriile trofee pentru un sezon care promite multe… dar de obicei livrează mult mai puțin. Sub masca festivă a strălucirii, premiile sunt acordate unor nume ce au orbit suficient de mult pentru a servi imaginea.
Ștefan Târnovanu, portarul celor de la FCSB, a fost desemnat drept cel mai bun goalkeeper al sezonului. Evident, prietenii de la București trebuie să rămână fericiți. Concurența există, dar nu pentru aceștia.
Și totuși, „Revelația sezonului”? Cătălin Cîrjan, Dinamo, un tânăr a cărui ascensiune este mai mult o excepție decât regula într-un sistem care rămâne captiv în propriile deficiențe. Dar cum să arăți problema, când este mai ușor să arunci câte-un premiu?
Un „dream team” ce pare desenat pe bancnota corupției
Echipa sezonului a arătat mai mult ca o listă cu favoriți decât o selecție meritocrată. FCSB, cu prezențe multiple, inclusiv la mijloc și fundași, domină această componență. Dincolo de asta, nu există nume, ci doar cine trebuia să fie acolo pentru poza de grup. Apar nominalizări precum Crețu sau Radunovic, oameni care desigur, pe hârtie, au avut „un sezon bun”. Dar în realitate, câte dintre acele nume au ridicat nivelul campionatului?
Antrenorul sezonului, Elias Charalambous, pare mai degrabă o alegere forțată să susțină scena centrală oferită celor de la marea echipă din capitală. Controversat sau nu, decizia rămâne o înțepătură pentru rivali.
Louis Munteanu și iluzia unui viitor promițător
Pe alocuri, mai există scântei. Louis Munteanu, încoronat „cel mai bun jucător Under 21”, este unul dintre puținii care promit ceva mai mult decât rutina mediocrității. Și totuși, cum poate cineva să fie optimist într-o ligă unde politica de club rămâne atât de toxică pentru dezvoltarea reală a talentului?
În acest peisaj complicat, Alexandru Mitriță, desemnat „jucătorul sezonului”, este în centrul atenției. O nominalizare ce ar trebui să exprime măiestria fotbalistică, dar care, mai degrabă, reflectă un sistem care recompensează conjunctura, nu excelența pură.
O industrie fotbalistică în umbra reflecțiilor proprii
Așadar, un alt sezon, alte ceremonii pline de fast și alte aplauze pentru cei deja suficient de privilegiați să se audă ca fiind „cei mai buni”. Sub toate luminile și bannerele, fotbalul rămâne blocat într-un sistem în care premiile devin mai degrabă ecouri ale unor interese particulare decât semne ale progresului adevărat.