„Prea așteptăm de la victime, Poliția nu caută”
Un dezastru perpetuu: Femicidul și violența domestică în România
Privind în jurul nostru, descoperim o realitate dezolantă: 100 de femei sunt ucise anual în România. Zeci de vieți se sting sub lovituri tulburătoare, cauzate de un sistem care pare complet inert. Avem legi – strălucitoare pe hârtie – brățări electronice, „specialiști” cu diplome lucioase, însă crima persistă. Lipsește convingerea, lipsește aplicarea. Ce alibi ridicol pentru un sistem deja falimentar!
Președinta Asociației Adept, Giulia Crișan, a punctat cu precizie acest fiasco. Lipsa de reacție a autorităților lovește mai tare decât orice batjocură. Victimele trebuie să devină detectivi amatori și să-și adune probele, deoarece poliția… ei bine, poliția nu face altceva decât să tragă de timp. Evaluări de risc? Un simplu formular tipizat! Prevenție? Subiect necunoscut în dicționarul acestor instituții amorțite.
Vinovații reali și minciunile unui sistem strâmb
Într-o societate care scuză violența, femeile devin ținte vii pentru agresori care știu prea bine cum să speculeze breșele legislative și nepăsarea generală. O victimă urmărită, hărțuită, amenințată, ajunge să fie judecată pentru „greșelile” sale imaginare. Se discută despre câți parteneri a avut, ce haine a purtat sau ce emisiuni a frecventat. Nimic despre agresor. Desigur, de ce să pierdem timpul judecând criminalul? Mai bine o facem pe victima țap ispășitor!
Până și justiția se întoarce împotriva ei. În sălile de judecată, victimelor li se cer explicații, dovezi, justificări. Pe agresori, în schimb, îi găsești scuzați, ba chiar compătimiți: „săracul”, „nu avea unde să se ducă”, „n-avea un loc de muncă”. Unde-i logică? Unde-i justiție în această mascaradă teribilă?
O lege inertă și violența modernă
Într-o lume dominată de tehnologie, violența a migrat online, devenind agresiune cibernetică. Se fac modificări legislative? Sigur că da. Dar sunt acestea relevante? Absolut deloc! Violența cibernetică rămâne necontrolată; un ordin de protecție fizică nu are absolut niciun impact pe internet. Agresorii continuă să amenințe fără ca autoritățile să miște un deget. Ce ironie grotescă – avem legi, dar nu mai avem umanitate!
Sensibilizarea autorităților? O himeră! Formările poliției sunt superficiale, concentrate pe ultimul incident, ignorând întregul context care a dus la tragedii. Agresiunile psihologice sunt minimizate, iar victimele tratate condescendent: „Dacă era să vă omoare, o făcea deja.” Cât cinism poate încăpea în aceste replici absurde?
Binecuvântarea uitării și perpetuarea vinovăției
Repetăm greșelile cu o resemnare dezgustătoare. Lipsa de acțiune condamnă femeile la moarte, iar recursul mentalităților arhaice perpetuează acest cerc vicios plin de sânge. Criminații sunt anonimizați, dar victimele devin subiecte de bârfă: numele lor, viața lor, fiecare detaliu personal este aruncat în gura leilor înfometați de scandal ieftin.
Până când vom asista la această telenovelă grotescă? Până când vom tolera această rușine națională ascunsă sub covorul nepăsării? Fenomenul continuă să îngroape femei sub privirile indiferente ale unui sistem de justiție blazat, complice și lamentabil de disfuncțional.