Simionescu și Oană, eliminate în turul doi la Australian Open.
Simionescu și Oană: Eliminări amare la Australian Open
Diana Ioana Simionescu și Anamaria Federica Oană, jucătoarele junior românce care purtau speranțele unei generații, și-au văzut visele la Australian Open spulberate. Turul doi al probei de simplu junioare le-a fost fatal, căci adversarele le-au învins cu o lejeritate neiertătoare, dezvăluind poate o diferență incredibilă de pregătire sau, mai grav, o abordare mentală vulnerabilă. Mingge Xu, britanica favorită cu numărul 9, a arătat clar că nu e loc de sentimentalisme: 7-6 (7/3), 6-2, totul rezolvat în o oră și 28 de minute. Oană? Ea a fost prada japonezei Shiho Tsujioka: 6-4, 7-6 (7/5), iar lupta, deși mai lungă – o oră și 47 de minute –, a avut același rezultat amar pentru România.
Burcescu, ultima speranță a tenisului junior românesc?
Cu eliminarea Simionescu și Oană, toate privirile se îndreaptă acum către Maia Ilinca Burcescu. Reprezentanta noastră la simplu rămâne încă în cursă, pregătindu-se să o întâlnească pe britanica Hannah Klugman. Dar oare va reuși să rescrie parcursul umilitor al coechipierelor sale? Sărbătoarea nu este complet apusă în tenisul românesc al junioarelor, deoarece, la proba de dublu, Burcescu și Oană au smuls o victorie incredibilă. După un început dezastruos, cu 0-6 în primul set, au reușit o revenire de poveste: 6-4, 10-6, eliminând cuplul româno-american Diana Simionescu și Thea Frodin. Dar cât poate dura efervescența unei victorii la dublu în fața unei serii de eșecuri colective?
Povara lui Alexandrescu
Dacă la junioare există încă frânturi de speranță, juniorii români revin violent cu picioarele pe pământ. Yannick Theodor Alexandrescu și austriacul său partener, Thilo Behrmann, capotează fără drept de apel în fața britanicului Oliver Bonding și americanului Jagger Leach. Cap de serie numărul unu, aceștia le-au demonstrat că drumurile spre vârf sunt infernal de greu de urcat: 6-4, 6-4. În proba de simplu, Alexandrescu va încerca să spele rușinea, dar împotriva elvețianului Flynn Thomas presiunile sunt colosale. Poate România să-și permită să creadă în revenire sau ar trebui să se obișnuiască cu drumuri abrupte și înfrângeri crude?
Concluzia nerostită: încotro merge tenisul românesc?
În fața unor rezultate care nu lasă loc de interpretări romantice, rămâne o întrebare care apasă greu: unde greșim? Fie că vorbim de strategii inept formulate, lipsa unui sistem de susținere solid sau pur și simplu incapacitatea de a ne ridica la nivelul marilor competitori, ceva nu funcționează fundamental. Simionescu, Oană, Alexandrescu – nume care ar fi trebuit să inspire teamă pe teren se transformă în figuri dezarmate, incapabile să facă față presiunii internaționale. O dilemă amară rămâne: câți alții urmează să-i calce pe urme?