NOUA STRATEGIE A ISRAELULUI: SĂ SE BAZEZE PE TRUMP, SĂ EXERCITE PRESIUNE ASUPRA IRANULUI ȘI SĂ PĂSTREZE OPȚIUNEA MILITARĂ

Oficialii israelieni, confruntați cu o intensificare a tensiunilor din partea Iranului, au ajuns la concluzia că cheia rezolvării crizei actuale constă în capacitatea de a aplica presiune militară și de a desfășura negocieri productive în domeniul nuclear, toate acestea în încercarea de a evita escaladarea conflictelor care ar putea deveni costisitoare.

În ultimele șase săptămâni, în contextul unei crize în accelerare, prim-ministrul Israelului, Benjamin Netanyahu, a subliniat necesitatea de a elimina ceea ce el numește „amenințarea existențială” reprezentată de Iran, având ca scop principal prevenirea accesului acestuia la arme nucleare și facilitarea unei revolte între populația iraniană împotriva regimului. Deși această direcție nu a adus rezultatele dorite, Netanyahu a început să pună accent pe colaborarea cu președintele american Donald Trump, chiar și cu riscuri evidente.

Yaakov Amidror, fost consilier pe probleme de securitate națională, a evidențiat că Israelul a decis să colaboreze strâns cu Statele Unite, chiar cu costuri potențiale în ceea ce privește propriile sale acțiuni militare. Această decizie reflectă considerarea colaborării cu Washingtonul ca fiind mai crucială decât orice acțiune unilaterală, Israelul având acum misiunea de a slăbi capacitățile militare ale Iranului fără a provoca o reacție adversă din partea unei administrații americane deja tensionate.

Principala țintă a acestei strategii rămâne proaspăt formulată: obținerea unui acord din partea Washingtonului care să abordeze problemele legate de programul nuclear iranian și capacitățile sale militare, însă fără a oferi măsuri care să pompeze resurse financiare în sprijinul regimului de la Teheran, conform a ceea ce au declarat, în diferite ocazii, mai mulți oficiali israelieni.

De asemenea, Netanyahu a fost de acord să reducă operațiunile militare israeliene în Liban, cerute de Trump ca parte a unei strategii mai largi. Această decizie a venit în urma unor atacuri masive desfășurate de Israel în sudul Libanului, unde au fost vizate peste 100 de ținte, înregistrându-se o pierdere semnificativă de vieți omenești în urma bombardamentelor care au fost considerate cele mai severe din istoria recentă a zonei.

Deși Netanyahu a evitat să facă aceste promisiuni publice, el a instruit echipa sa să deschidă negocieri cu Libanul în vederea dezarmării Hezbollah, iar întâlnirile preliminare între oficialii americani, libanezi și israelieni sunt planificate să aibă loc săptămâna viitoare la Washington.

Strategia pe termen lung a Israelului include continuarea atacurilor limitate asupra Libanului în timpul discuțiilor, respingând în mod constant ideea unei încetări a focului și desfășurând operațiuni însărcinate cu eliminarea armelor militare. Acest plan prevede, de asemenea, relocarea Hezbollah dincolo de râul Litani, o măsură considerată esențială pentru securitatea de la nordul Israelului. Netanyahu a subliniat angajamentul de a desfășura atacuri împotriva Hezbollah până la restabilirea unei situații de securitate adecvate.

Pe plan intern, oficialii israelieni își ajustează obiectivele strategice pentru a se concentra pe crearea unui tampon în nord și pe îmbunătățirea poziției de negociere în viitoarele tratative. Totuși, există temeri că o concentrare prea mare pe obținerea unui acord care să implice doar o reducere a stocurilor de uraniu îmbogățit din Iran nu va elimina complet riscurile nucleare, având în vedere că infrastructura programului nuclear ar rămâne intactă.

În concluzie, Israel și Statele Unite sunt încrezători că o combinație de presiune militară și diplomație va genera soluții mai durabile. dacă aceste eforturi nu reușesc, Israelul ar putea face față unei amenințări continue, ceea ce va genera costuri economice și militare tot mai mari.