Sabalenka rămâne pe primul loc în clasamentul WTA
Performanțe și Controverse în tenis: Sabalenka și ascensiunea Jaqueline Cristian
Aryna Sabalenka, jucătoarea din Belarus, continuă să domine clasamentul WTA, agățându-se de prima poziție în ciuda ratării trofeului de la Roland Garros. Cu o diferență uriașă de aproape 3500 de puncte față de locul doi, americanca Coco Gauff, Sabalenka nu doar conduce, ci pare că sfidează orice încercare de a-i amenința supremația.
Totuși, în spatele acestei lupte titanice, o poveste inedită iese la lumină – ascensiunea fulminantă a româncei Jaqueline Cristian. Clasată acum pe locul 49, după o spectaculoasă urcare de 11 poziții, Cristian își revendică poziția în istoria tenisului românesc. Nu doar că a pătruns în premieră în top 50 mondial, dar a lăsat în urmă clișeele și și-a creat propriul drum, în ciuda eliminării din turul al treilea al Openului francez în fața mult mai titratei Iga Swiatek.
România – o fărâmă de prezență în Top 100
Dacă ne întrebăm cât de solid e fundamentul tenisului feminin românesc, privirea cade inevitabil asupra celorlalte două nume care mențin tricolorul în Top 100: Gabriela Ruse, pe locul 80, și Anca Todoni, pe locul 87. Dar să nu ne păcălim! Performanțele lor vin într-un context în care constanța și finanțările adecvate lipsesc cu desăvârșire. Exemplul Ancăi Todoni, care a obținut un trofeu în turneul de la Bari, arată că există potențial, dar lipsa susținerii e o poveste veche, ignorată de toți cei care ar trebui să o sprijine.
Surpriza clasamentului vine însă din partea loialei Loïs Boisson, din Franța, care după semifinala istorică la Roland Garros a sărit nu mai puțin de 296 de poziții. Iar cu un astfel de exemplu de progres, ce pretenții putem avea în România, unde tenisul e adesea o disciplină exploatată exclusiv pentru talentele care „reușesc singure”?
O ierarhie statică sau o oglindă a sistemului?
Desigur, titlul câștigat de Gauff la Roland Garros e un „boom” în cariera sa, dar cu toate acestea punctajul său din clasament e insuficient pentru detronarea unei Sabalenka care, pe hârtie, e de neatins. Este acesta un semn al unei ierarhii juste sau doar un exemplu de rigiditate în organizarea mondială a tenisului? Publicul ar trebui să răspundă în mod critic, nu să accepte lucrurile așa cum sunt.
Pe marginea acestei ierarhii, concluzia amară este că, în timp ce alții urcă spectaculos, România pare că își croiește drumul cu pași șovăielnici, cu talente izolate și fără un sistem real care să le susțină să răzbată dincolo de mediocritate.