Mircea Lucescu a anunțat jucătorii pentru Canada și Cipru.
Mircea Lucescu adună lotul pentru confruntările cu Canada și Cipru
Sub conducerea sa neobosită și controversată, selecționerul Mircea Lucescu a prezentat lista finală cu cei 26 de jucători chemați să reprezinte România în meciurile din luna septembrie. Dacă cineva încă mai are iluzii că fotbalul românesc e pe valul dorit, acest anunț ar putea să fie un nou duș rece. În fața unei echipe din Canada – o națională care altădată ar fi fost considerată gluma turneelor amicale – și a unui Cipru modest, „tricolorii” sunt convocați să salveze ce mai poate fi pierdut.
Pretendenții la minge: jucătorii din lot
Un lot cu o distribuție matematică: 13 fotbaliști exilați la cluburi străine și 13 care își fac loc în liga internă parcă pe liste doar de ochii lumii. Portarii? Horațiu Moldovan, Ștefan Târnovanu și Răzvan Sava – nume care promit, dar par încă departe de a se impune autoritar pe una dintre cele mai slabe linii defensive din istoria recentă a echipei naționale.
Fundașii? De la consumatul Andrei Burcă, ajuns până în China, trecând prin „aventurile turcești” ale lui Deian Sorescu, până la debutantul Borza. Să fim serioși, în fața unei echipe bine organizate, acești apărători par doar ce-i trebuie adversarilor pentru o după-amiază relaxantă. Ofensiva în schimb combină experiența lui Răzvan Marin și Nicolae Stanciu cu talente speranță precum Denis Drăguș sau Louis Munteanu.
Strategia tristă spre Mondialul 2026
Într-un grup preliminar unde România stă pe locul 3, miracolul calificării trece printr-un munte de întrebări și incertitudini. Dincolo de formalitățile acestui amical cu Canada – un meci aproape lipsit de relevanță – miza reală apare la partida din Cipru, unde fiecare punct poate decide soarta în acest precursor la jocurile din Liga Națiunilor. Câștigătoarele grupelor preliminare își rezervă direct biletele, iar noi, din postura eternului loc trei, ne afundăm tot mai mult într-o mediocritate greu de digerat pentru un fotbal altădată la nivel mare. Iar barajele promise par pentru noi deja o scenă utopică.
Întoarcerea către adevăratele probleme
În loc să aruncăm vise pentru Mondial, poate că ar fi trebuit să privim pe terenurile noastre din ligile interne. De ce 13 jucători de „export”? De ce mulți dintre cei rămași în echipele românești nici nu trec proba ochiului critic al suporterilor? Astfel de selecții dovedesc mai degrabă o criză generalizată decât promisiuni reale. În meciul împotriva unui Cipru provincial sau într-un turneu amical fără miză, până unde ne mințim singuri?