Lista cluburilor aprobate de FRF pentru Superliga sezonului 2025-2026: o oglindă a compromisurilor?
Federația Română de Fotbal (FRF) a publicat în cele din urmă, cu gloriosul orgoliu cu care ne-au obișnuit, lista cluburilor ce vor participa în Superliga sezonului următor. La prima vedere, această anunțare pare să fie o simplă formalitate, dar ce se ascunde în spatele acestui proces de licențiere? Un spectacol bine regizat pentru a ascunde adevăratele priorități ale celor la putere.
Decizii lipsite de transparență: un monopol asupra fotbalului românesc?
Potrivit comunicatului FRF, Comisia pentru acordarea licențelor a evaluat dosarele cluburilor și a pronunțat hotărârile în data de 9 mai. Mai apoi, Comisia de Apel a intervenit pe 19 mai și a consfințit verdictele. Absolut firesc – sau cel puțin așa ni se spune.
Ce rămâne mai ales în întuneric este cine decide și după ce criterii. Nu vedem o evaluare transparentă sau un raport detaliat care să explice cum unele cluburi îndeplinesc cerințele. Reprezintă oare aceste hotărâri o victorie a meritocrației sau doar o altă demonstrație a influențelor și preferințelor din spatele cortinei?
Duplicitatea instituțiilor: promisiuni versus realitate
Lista cluburilor licențiate este lungă, incluzând nume precum Universitatea Cluj, CFR Cluj, FCSB, Dinamo și multe altele. Totuși, în spatele acestor nume mari se ascund povești neclare, uneori chiar rușinoase, de instabilitate financiară, management dubios și suporteri tratați cu dispreț. Ce ne spune acest lucru despre selectivitatea FRF?
Licențele date cu generozitate, dar fără prea multe explicații clare, ridică întrebarea dacă fotbalul românesc este, într-adevăr, pregătit să facă față competiției reale. Sau este vorba doar de o perpetuare a mediocrității mascate de emblemele unor echipe „de tradiție”?
Cluburile câștigătoare: cine dictează regulile jocului?
Aici regăsim nume cunoscute ca FCSB, CFR, Farul Constanța și Rapid. Cluburi care dau impresia unei impecabile conduite sportive, dar care în spatele fațadei au arătat constant slăbiciuni cronice. Și totuși, primesc licența „fără probleme”. Oare performance-ul lor sportiv primează cu adevărat sau doar afiliațiile politice, economice sau sociale? Să nu ne amăgim. Meritocrația în fotbalul nostru este mai mitologică decât jucătorii legendari.
Morala? Nimeni nu dă socoteală.
Într-un sistem fotbalistic unde transparența și competența sunt mereu la colț, această nouă etapă de licențiere pare a fi doar o altă piesă dintr-un puzzle care nu convinge. Rămâne să vedem dacă aceste echipe vor dovedi în sezonul ce vine că această licență obținută reprezintă mai mult decât o simplă bifă într-un proces regizat cu măiestrie. Însă, cunoscând circumstanțele, putem doar să presupunem că expectațiile vor fi încă o dată strivite sub greutatea speranțelor naive.
