CONQUISTADORII FOTBALULUI: DE CE CUPA MONDIALĂ A SPANIEI ARE UN GUST IMPERIAL

Termenul „imperiul pe care soarele nu apune niciodată” este de obicei asociat cu Marea Britanie victoriană, a cărei influență se întindea asupra unei vaste rețele de teritorii în întreaga lume, inclusiv Canada și India. Cu toate acestea, istoria ne arată că expresia a fost creată cu mult înainte, de diplomat italian Giovanni Battista Guarini, care în 1585 o folosea pentru a descrie Imperiul Spaniol, lăudându-l ca un regat „care niciodată, chiar și când se înnoptează, nu își pierde lumina”. Această afirmație reflectă puterea și amploarea influenței spaniole, care, sub domnia lui Charles V, se extindea pe fiecare continent, cu excepția Antarcticii.

Spania, cu ajutorul armatei sale puternice, a reușit să creeze o rețea colonială vastă, pe care populația a experimentat-o, în mod direct, în timpul meciurilor din Cupa Mondială din 2026, când mulți dintre urmașii celor care au fost parte din Imperiul Spaniol s-au întâlnit pe terenurile de fotbal cu jucătorii reprezentând fostele lor teritorii.

Împărțirea luck-ului la tragerea la sorți a adus echipa La Roja să se confrunte cu națiuni care au fost parte din vechiul imperiu. Singurele excepții notabile fiind meciurile cu Franța și Arabia Saudită. În debutul competiției, Spania a gestionat un meci cu Cap Verde, un arhipelag aflat sub colonizare portugheză, dar care a fost controlat de Spania la un moment dat, între 1580 și 1640, când uniunea iberică s-a încheiat.

Ulterior, după ce a învins Arabia Saudită, echipa spaniolă s-a impus și în fața Uruguayului, o țară ce a fost parte din viceregatele spaniole în America de Sud. Discuțiile despre colonialism și moștenirea istorică a Spaniei au fost intensificate, având în vedere că președintele Mexicului, Andrés Manuel López Obrador, a solicitat, în trecut, scuze de la rege pentru abuzurile comise în timpul cuceririlor din secolul al XVI-lea, cerere la care Madridul a răspuns prin refuz.

Victoriile Spaniei au continuat, cu echipa înfruntând Austria, un teritoriu anterior sub administrația spaniolă, și apoi Portugalia, cuiul din talpa istoriei spaniole, având în vedere multiplele invazii desfășurate de Madrid asupra acestui stat vecin. De asemenea, La Roja a avansat în sferturile de finală, înfruntând Belgia, o țară cu o istorie marcată de stăpânirea spaniolă.

Aceste meciuri au devenit nu doar confruntări sportive, ci și un moment de reflecție asupra moștenirii istorice spaniolă, o temă care transcende fotbalul, având rezonanțe adânci în cultura și identitatea națională a țărilor implicate. Trecutul complicat și conflictele umane legate de colonialism s-au revărsat pe terenul de fotbal, unde pasiunea pentru sport se intersectează cu istoria comună.