WATERLOO ȘI O REVOLUȚIE: VON DER LEYEN ȘI COSTA ALEG PIESELE FAVORITE DE LA EUROVISION

Evenimentul anual de la Eurovision, renumit nu doar pentru competiția muzicală, ci și pentru complexitatea sa politică, se apropie de finala din acest an care se va desfășura la Viena. Liderii Uniunii Europene, conștienți de impactul acestui concurs, își exprimă preferințele muzicale cu o notă personală. Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că piesa simbolică ce reprezintă cel mai bine spiritul Eurovisionului este „Waterloo” a celebrei trupe ABBA, piesă care a câștigat în 1974. Această melodie nu este doar un hit; a devenit o parte esențială a patrimoniului cultural european, având rolul de a lansa una dintre cele mai influente trupe pop din istorie.

Într-o dezvăluire personală, von der Leyen a adăugat că melodia care o emoționează cel mai mult este „Ne partez pas sans moi”, interpretată de Céline Dion, care a câștigat competiția în 1988 pentru Elveția. Ea a subliniat că „Ce voce, ce emoție” îi inspiră amintiri puternice legate de această interpretare. De asemenea, a menționat piesa „Euphoria” a Loreen, câștigătoare în 2012 pentru Suedia, descriind energia deosebită a melodiei și faptul că artista a reușit să obțină un nou triumf în 2023.

António Costa, președintele Consiliului European, a specificat că piesa lui favorit este „E depois do adeus”, interpretată de Paulo de Carvalho, care a reprezentat Portugalia în 1974. Deși nu a ieșit pe primul loc, aceasta a devenit imnul Revoluției Garoușilor, având un impact considerabil asupra peisajului politic din Portugalia, fiind difuzată la scurt timp după finala Eurovision.

În ceea ce îi privește pe ceilalți oficiali europeni, precum Roberta Metsola, președintele Parlamentului European, și Kaja Kallas, înaltul reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate, aceștia nu au răspuns solicitărilor de a-și împărtăși preferințele muzicale legate de Eurovision.

După căderea Cortinei de Fier, participarea statelor baltice, a Poloniei și a Ucrainei la Eurovision a fost interpretată ca un simbol al unității europene. Melodia „1944” a Jamalei, câștigătoare în 2016, reflecta durerea deportării bunicii sale din Crimeea în perioada stalinistă, într-o zonă ce este acum ocupată ilegal de Rusia.

Evenimentele ce înconjoară Eurovision sunt cufundate adesea în petreceri și vizionări organizate de corpul diplomatic din Bruxelles. De exemplu, anul trecut, președinția daneză a Consiliului UE a organizat o recepție în colaborare cu ambasada Elveției. Însă, anul acesta atmosfera este mai sobria. Un număr de țări, inclusiv Spania, Olanda, Irlanda, Islanda și Slovenia, au decis să boicoteze competiția din cauza absenței unei reacții ferme față de includerea Israelului, reprezentat în acest an de Noam Bettan. La Bruxelles a avut loc un eveniment intitulat „Unit pentru Palestina”, considerat o reacție alternativă la Eurovision.

Bettan a mărturisit că a fost „șocat” de reacțiile ostile și de scandările de protest care i-au perturbat reprezentația din semifinale. Oficialii israelieni au raportat mii de postări antisemitice înainte de desfășurarea competiției, ceea ce a generat un climat tensionat. Miki Zohar, ministrul culturii și sporturilor din Israel, a denunțat apelurile la boicot ca fiind „rușinoase și ipocrite”, subliniind că Eurovisionul ar trebui să fie o celebrare a muzicii și culturii, nu un teren de joc pentru agenda politică.

Conform bookmaker-ilor, piesa „Liekinheitin” din Finlanda este considerată favorit pentru a câștiga finala de sâmbătă, fiind susținută atât de jurii naționale, cât și de votul publicului.