PROTESTE MASIVE ÎN PIAȚA VICTORIEI ȘI PIAȚA UNIVERSITĂȚII DIN BUCUREȘTI

În seara de 15 ianuarie 2026, capitala României a fost martora unei aglomerări impresionante de oameni, unde mii de cetățeni s-au adunat în Piața Victoriei și Piața Universității. Scopul acestor manifestații a fost exprimarea nemulțumirii față de Guvernul României, mai exact față de controversata „Lege Vexler”, recent promulgată de președintele Nicușor Dan. Această lege, deși urmărește sancționarea antisemitismului și extremei drepte, a generat un val de controverse în rândul populației, fiind percepută ca o amenințare la adresa unor drepturi fundamentale.

Protestele au fost susținute de două grupuri principale. În Piața Universității, partidul Acțiunea Conservatoare, condus de Claudiu Târziu, a mobilizat aproximativ 2.000 de susținători, numărul acestora crescând constant pe parcursul serii. În contrast, în Piața Victoriei, Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), sub conducerea lui George Simion, a organizat o demonstratie axată pe critica politicilor fiscale promovat de guvern. Ambele grupuri și-au făcut simțită prezența cu steaguri, pancarte și vuvuzele, iar atmosfera, deși animată, a fost în general pașnică.

Participanții din Piața Universității au planificat un marș simbolic spre Ateneul Român, având intenția de a depune coroane și a susține alocuțiuni solemne. Organizatorii au stabilit ca autocarele care transportau oamenii să-și înceapă parcursul din Piața Universității, continuând spre Piața Victoriei. Jandarmeria Capitalei a fost disponibilă în număr mare pentru a asigura desfășurarea în limitele legale a protestelor, având în vedere că s-au emis avertismente clare pentru participanți în legătură cu restricțiile de bagaje mari sau obiecte periculoase.

Aceste manifestații sunt representative pentru o tensiune socială tot mai accentuată, alimentată de nemulțumiri profunde față de deciziile autorităților. Organizatorii au făcut apel la cetățeni, subliniind că doresc să-și exprime opiniile într-un mod pașnic și să solicite o transparență mai mare în procesul decizional. Așadar, acest val de proteste constituie un semnal clar de avertizare pentru guvernanți: cetățenii nu mai acceptă excluderea din discuțiile esențiale și își revendică, cu tărie, drepturile.