Realitatea unui patriotism devalorizat în România contemporană

În tumultul anului 2025, România își descoperă frânturile identității naționale printre straturi groase de indiferență. Ziua Națională, o sărbătoare care ar trebui să inspire mândrie și solidaritate, este tot mai des percepută ca un eveniment golit de sens, sufocat de kitsch-uri patriotice și vorbe mari. Dispariția autenticității acestui moment nu reprezintă o lipsă de iubire pentru țară, ci derivă dintr-un context istoric care a deturnat conceptul de patriotism, transformându-l într-un instrument de manipulare politică.

Criticul literar Ștefan Baghiu evocă o imagine diferită despre ce reprezenta patriotismul în anii ’90. Atunci, românii își găseau forța într-o dorință sinceră de reconstrucție, născută pe ruinele comunismului. Era un curent de solidaritate autentică, nu o retorică demagogică goală. Însă, în prezent, acest sentiment s-a transformat în parade cu drapele de plastic și discursuri repetitive, lipsite de substanță. Patriotismul de astăzi nu mai unește, ci fragmentează.

Instrumentalizarea patriotismului: o lecție din trecut

În epoca lui Ceaușescu, patriotismul era utilizat ca o pârghie de supunere colectivă, camuflând deficiențele regimului sub lozinci de unitate. Acest mecanism toxic persistă sub noi forme. Ștefan Baghiu subliniază că politicienii contemporani apelează frecvent la pasivitatea naționalismului ca strategie de distragere a atenției publicului de la probleme reale. În loc de soluții, sunt oferite discursuri naționaliste menite să canalizeze nemulțumirile către ținte externe sau imaginare.

În loc să fie o sursă de inspirație, acest tip de naționalism „cosmetizat” dezbină societatea și subminează fundamentele solidarității naționale. Românii anilor ’90 aveau speranța unui viitor mai bun. Astăzi, această speranță a fost înlocuită cu clișee care nu reușesc decât să perpetueze stagnarea spirituală și socială.

Patriotismul real versus festivismul populist

Ștefan Baghiu redefinește patriotismul autentic ca fiind opusul naționalismului exclusivist și intolerant. Potrivit acestuia, adevărata dragoste de țară nu constă în parade fastuoase sau ceremoniile împânzite de simboluri de suprafață. Ea rezidă în investiții concrete în educație, cultură, cercetare și infrastructură, priorități care pot transforma România într-o țară prosperă pentru toți cetățenii săi.

Din nefericire, ceea ce domină în spațiul public este un „patriotism de paradă,” decorativ și lipsit de consistență. Resursele care ar trebui să susțină proiecte de dezvoltare sunt canalizate către manifestări lipsite de esență, în care obiectivul principal este întreținerea iluziilor. România are nevoie, mai urgent decât oricând, să își reconstruiască valori naționale reale, orientate spre acțiune și progres.

Amenințarea periculoasă a naționalismului excesiv

Criticul atrage atenția asupra riscurilor generate de expansiunea unui naționalism exclusivist. Această ideologie toxică, bazată pe superioritate, cultivă diviziuni și alimentează conflicte sociale. În spatele acestui tip de discurs se ascund lipsuri profunde: educație precară, xenofobie rampante și manipulare politică. Tocmai lipsa unei reforme sociale și economice profunde permite răspândirea acestui tip de gândire nocivă.

Viitorul României trebuie construit pe respect, solidaritate și deschidere către dialog. Nu este suficient un patriotism demonstrativ—țara noastră are nevoie de acțiuni substanțiale, menite să creeze o comunitate incluzivă și o economie vibrantă. Doar astfel Ziua Națională poate redeveni un prilej de mândrie autentică, nu doar o oportunitate irosită printre lozinci și parade fără sens.

Sursa: cronicaromaneasca.ro/politica/patriotism-ieftin-si-nationalism-excesiv/