Femeia care ajută extrema dreaptă a Europei să pătrundă în Bruxelles

Marieke Ehlers joacă un rol esențial în cadrul mișcării Patriots for Europe, un grup influent în Parlamentul European, devenind astfel un element central în evoluția unei mișcări care a început ca fiind ostilă față de instituțiile bruxelleze, transformându-se într-o forță capabilă să influențeze legislația europeană.

În calitate de lider al acestui grup, Ehlers se află pe fundalul unei creșteri semnificative a influenței extremei drepte, atât în Bruxelles, cât și la nivelul întregii Europe. Recent, ea a fost aleasă în funcția de chief whip pe data de 3 iunie 2026, având rădăcini în Partidul Libertății din Olanda. Ehlers a afirmat că grupul său reprezintă principala opoziție în Parlament, într-un moment în care distincțiile dintre forțele centrale și cele de extremă dreaptă s-au estompat.

După alegerile din 2024, strategiile inovatoare ale Patriots for Europe au condus la o amplificare drastică a influenței acestora, determinând Grupul Partidului Popular European (EPP), cea mai mare familie politică din Parlamentul European, să-și reevalueze parteneriatele tradiționale. Aceștia caută acum colaborări cu partidele de dreapta pentru a-și promova propria legislație.

Manfred Weber, liderul EPP, se confruntă cu dileme dificile legate de cooperarea cu extrema dreaptă, fiind supus presiunilor cancelariului german, Friedrich Merz. Acesta i-a transmis că grupul EPP nu își dorește această colaborare, amenințând cu consecințe negative. Totuși, în ciuda acestor provocări, extremiștii de dreapta au văzut o oportunitate în aceasta. Mișcările, inclusiv Raliul Național din Franța, PVV-ul lui Geert Wilders și Vox din Spania, unite sub banner-ul Patriots for Europe, au început să adopte o strategia de compromis și de formare a coalițiilor, transformându-și succesul electoral în influență legislativă.

Ehlers are misiunea de a coordona această evoluție, căutând să transforme grupul așa-numit de protest în parteneri de încredere pentru majoritățile parlamentare. De exemplu, Patriots for Europe a colaborat cu EPP pentru a adopta legi mai stricte în legătură cu migrația, precum și măsuri de dereglementare ecologică, având acum în vedere reglementarea utilizării automobilelor cu combustie internă.

„Există anumite dosare unde vedem oportunitatea de a influența deciziile în direcția dorită. Dincolo de orice, suntem pragmatici — o majoritate de stânga ar aduce mult mai multe probleme”, explică Ehlers. Strategia inițială a Patriots a fost de a susține propunerile EPP fără a cere prea mult în schimb, demonstrând astfel că pot fi considerați un partener de încredere.

Cu o experiență de șase ani în grupul Identitate și Demnitate, acum desființat, Ehlers este în fruntea acestei noi strategii pragmatice, coordonând negocierile pe tema deportărilor — un subiect cheie în care EPP a colaborat cu partidele de dreapta și extremă dreapta.

Deși mai ușor ar fi fost pentru Patriots să se opună reglementărilor de returnare a migranților, Ehlers a conștientizat că lipsa cooperării ar fi avut efecte adverse, având în vedere că o propunere din partea stângii ar fi fost mult mai defavorabilă lor. Această flexibilitate în politica de la Bruxelles este neobișnuită pentru un grup format din partide naționaliste cu ideologii diverse, unite doar de dorința comună de a repatria puterea din Bruxelles în capitalele naționale.

În prezentarea sa despre colaborarea cu EPP, Ehlers a subliniat că nu vorbim despre o alianță formală, dar EPP depinde de voturile Patriots pentru a-și implementa agenda politică. Referindu-se la legislația privind deportările, Ehlers a exemplificat modul în care EPP a adoptat anumite cerințe ale Patriots pentru a obține suportul necesar.

Un aspect esențial al rolului său este să evalueze numărul parlamentarilor care pot susține anumite texte legislative, asigurând astfel transmiterea eficientă a informațiilor pentru formarea de coaliții. Cu toate că EPP ar prefera colaborarea cu social-democrații și liberalii, Ehlers afirmă că există o deschidere pentru discuții cu orice partid, subliniind că, dincolo de camerele de luat vederi, există puncte comune care pot uni chiar și părțile extreme în scopuri legislative.

În viziunea lui Ehlers, un sistem de coaliție de dreapta ar putea deveni standard în instituțiile europene, începând cu alegerile din 2029, moment în care puterea Bruxelesească și competențele sale extinse ar putea fi semnificativ reduse.