Cunoașteți gherilele kurde care speră că America le va susține drumul către Teheran

Gherilele kurde, în special organizația cunoscută sub numele de Partidului pentru Viață Liberă al Kurdistanului (PJAK), manifestă o speranță continuă că, în ciuda deciziilor recente ale președintelui Donald Trump de a nu implica milițiile kurde într-o invazie a Iranului, Statele Unite vor reconsidera poziția lor pe măsură ce situația din regiune evoluează. Poziționate strategic în Muntii Zagros din Irak, aceste grupări operează din baze secrete, monitorizând îndeaproape evenimentele desfășurate în Iran.

În cadrul organizației PJAK, siguranța membrilor este o prioritate, fapt pentru care vizitatorii sunt obligați să-și dezactiveze telefoanele mobile înainte de a fi acceptați. Acești luptători se pregătesc să intervină în Iran, având deja membri activi în interior, un aspect crucial pentru strategia lor de combatere a regimului islamic iranian.

Liderul grupării, Bahar Avrin, caută momentul oportun pentru a iniția o ofensivă, subliniind importanța pregătirii continue. PJAK face parte dintr-o alianță formată din șase grupuri kurde care vizează răsturnarea regimului actual din Iran, în scopul obținerii unor drepturi sporite și a unei autonomii mai mari pentru kurzii ce locuiesc în această țară.

Politica președintelui Trump a fost influențată de faptul că grupurile kurde sunt văzute ca fiind „dornice” să participe într-o ofensivă terestră împotriva Teheranului, însă, având în vedere complexitatea situației, aceasta rămâne un subiect delicat. Acțiunile în acest sens ar putea duce la tensiuni sectare severe în Iran, afectând astfel și alianțele SUA din regiune.

Structura militară și ideologia PJAK

Structura interna a PJAK este bine organizată, având un sistem de tuneluri care asigură utilități și condiții de trai adecvate pentru luptători. Aceștia, atât bărbați cât și femei, se dedică cu rigorile trainingului militar, având ca obiectiv final construirea unei societăți democratice. Zilan, o tânără luptătoare de 20 de ani, evidențiază principiul fundamental al independenței grupării, subliniind că organizația nu caută ajutor extern.

Istoria PJAK se remontează la conflictele de după revoluția iraniană din 1979. În acea perioadă, kurzii au sprijinit revoluția, dar au fost rapid marginalizați, ceea ce i-a determinat să caute refuge în Irak, unde au putut să-și regrupeze forțele și să lupte împotriva regimului din Iran. Această istorie tumultuoasă se împletește cu aspirațiile actuale ale grupării de a obține drepturi egale pentru curzi.

Riscurile și perspectivele pe termen lung

Teheranul percepe prezența milițiilor kurde ca un factor de instabilitate crescută. Recent, bombardamentele iraniene au vizat zone adiacente frontierelor, intensificând climatul de tensiune. O eventuală distrugere a regimului ar putea conduce la o situație de război civil, în timp ce o supraviețuire a acestuia ar putea determina represalii severe împotriva grupurilor kurde din Irak.

Există riscuri de destabilizare regională, similare cu cele observate în 2014, când ISIS a valorificat haosul din Irak. PJAK are legături directe cu Partidul Muncitorilor din Kurdistan, considerat organizație teroristă de către Turcia, UE și SUA, ceea ce complică și mai mult peisajul geopolitic.

Sprijinul militar din partea Statelor Unite pentru o acțiune a kurdzilor împotriva Iranului ar necesită un angajament clar, iar opțiunile de intervenție rămân complexe, generând unele temeri în rândul populației și în rândul aliatei internaționale, dat fiind că regimul iranian continuă să fie o forță geopolitică semnificativă în regiune.