PLANUL UE DE A PREVENI NOI MEMBRI SĂ DEVINĂ UNGARIA 2.0

Montenegro, țară recunoscută ca favorit pentru aderarea la Uniunea Europeană, ar putea întâmpina condiții mai stricte în procesul de integrare. Scopul acestui plan este de a preveni ca noile state membre să adopte practici similare celor din Ungaria, subliniind o abordare proactivă a Uniunii în gestionarea acestui proces.

Recent, președintele Montenegrului, Jakov Milatović, a purtat discuții cu oficiali ai Uniunii și ai statelor membre, inclusiv în cadrul unei vizite în Irlanda, care va prelua președinția Consiliului UE în a doua jumătate a anului. Comisia Europeană își propune să integreze „garanții pe termen lung” în tratatul de aderare al Montenegrului, asigurându-se că va putea reacționa prompt în cazul în care aceasta s-ar abate de la standardele democratice sau de la statul de drept.

Un oficial al Comisiei a menționat că acest tratat ar putea servi drept model pentru viitoarele acorduri de aderare, semnalând o intenție clară de a învăța din experiențele trecutului. Montenegro nu este singura națiune care își exprimă dorința de a adera; Ucraina își propune să devină membru în anul 2027, în contextul unui eventual acord de pace cu Kremlinul, iar Islanda intenționează să organizeze un referendum pentru a relua discuțiile privind aderarea.

Deși progresele în negocieri sunt recunoscute, Milatović a subliniat că „nimeni nu știe cu adevărat” cum va arăta textul final al tratatului, iar Podgorica așteaptă informații suplimentare din partea Comisiei. Procesul de discuție include lecții învățate din extinderea din 2004, când s-au alăturat Ungaria, Slovacia și încă alte opt țări. Un oficial a indicat că Uniunea nu dispune de instrumentele adecvate pentru a răspunde cu eficiență în cazul regresiilor.

Experiența Ungariei, cu Viktor Orbán la conducere, servește ca un exemplu care pune în evidență necesitatea unei reglementări stricte pentru noile membri. Budapesta a fost criticată constant pentru blocaje, inclusiv pentru imposibilitatea de a susține sancțiunile împotriva Rusiei și pentru refuzul de a sprijini un ajutor financiar de 90 de miliarde de euro destinat Ucrainei. Uniunea Europeană reafirmă astfel că obiectivul principal este să se asigure că noile țări membre nu devin „Ungaria 2.0”.

În elaborarea tratatelor de aderare, un grup de lucru instituit de președinția cipriotă va colabora cu toate statele membre. Unele sugestii preliminare din discuții includ suspendarea drepturilor de veto în cazul încălcării valorilor fundamentale ale Uniunii, în special statul de drept. O altă întrebare importantă în discuții este durata acestor garanții.

Un oficial din Montenegro a accentuat că singura „linie roșie” pentru țară rămâne limitarea dreptului său de vot, subliniind faptul că Podgorica este deschisă la alte garanții, dar nu dorește să-și piardă vocea în procesul decizional al Uniunii. În ciuda necesității urgente de reforme pentru a îndeplini standardele Uniunii, acest lucru a generat tensiuni politice interne, președintele Milatović exprimându-și nemulțumirea față de procesul accelerat de adoptare a legislației.

În prezent, Montenegro se confruntă cu provocarea de a finaliza cele 20 de capitole rămase din cele 33 necesare pentru a putea adera. Următoarea etapă este închiderea Capitolelor 21, care se concentrează pe rețelele trans-europene, acest lucru fiind programat pentru luna martie. Totuși, incertitudinea privind termenul de aderare vizat pentru 2028 persistă, mai ales în contextul procesului de ratificare ce trebuie validat de toate cele 27 de state membre ale Uniunii, inclusiv Ungaria.

Oficialul Comisiei a afirmat că ambiția Montenegrului este „tehnic posibilă”, însă realitatea politică poate influența în mod semnificativ progresul. Milatović și-a exprimat angajamentul de a accelera reformele necesare, recunoscând totodată provocările considerabile care vin la pachet cu acest proces important.