Blatter îl critică pe Infantino și afirmă că FIFA este o „dictatură”

Într-un interviu recent oferit publicației germane Sport Bild, fostul președinte al FIFA, Sepp Blatter, și-a exprimat nemulțumirea față de actualul lider al organizației, Gianni Infantino. Blatter, care a condus forul fotbalistic mondial timp de aproape două decenii, a descris conducerea actuală drept autocratică, afirmând că FIFA a devenit o „dictatură”. Conform spuselor sale, Infantino a cochetat cu monopolizarea puterii, raportându-se doar la sine și ignorând voința Consiliului FIFA, care include aproximativ 40 de membri. „Consiliul FIFA nu are nicio putere. Este doar o formalitate,” a declarat Blatter, subliniind structura în care deciziile importante sunt luate dintr-o singură persoană.

Blatter a continuat să critique stilul de conducere al lui Infantino, comparându-l cu un „Rege Soare” și susținând că acesta evită contactul cu ceilalți membri ai organizației. „Am auzit că la sediul FIFA nu vrea să fie salutat când apare,” a adăugat el, sugerând că această izolare nu este benefică pentru fotbalul mondial. Deși criticile sale adesea se îndreaptă către succesul succesorului său, Blatter a afirmat cu certitudine că, în ciuda dificultăților cu care se confruntă FIFA sub conducerea lui Infantino, sportul în sine va supraviețui indiferent de liderul său. Aici, el evidențiază o preocupare profundă pentru viitorul fotbalului, care nu ar trebui să depindă de deciziile controversate ale unei singure persoane.

Un alt punct de discuție pe care Blatter l-a ridicat a fost legătura lui Infantino cu presiunea politică din exterior, făcând referire la „complicitatea” sa cu președintele SUA, Donald Trump. Acesta a evidențiat modul în care FIFA, sub conducerea lui Infantino, s-ar fi dovedit a fi mai receptivă față de interesele politice externe, mai ales înainte de desfășurarea Cupei Mondiale din 2026, care va avea loc în Statele Unite, Canada și Mexic. Blatter a remarcat că, din perspectiva lui, Infantino acționează ca și cum ar trebui să se conformeze voinței lui Trump, considerându-l pe actualul președinte al FIFA mai mult un „complice” decât un partener de dialog.

Aceste remarcile nu sunt doar simple critici; ele subliniază un conflict mai profund în interiorul conducerii FIFA, un organism care, în ciuda popularității sale globale, continuă să fie zguduit de polemici interne și externe. Astfel, reflectarea asupra actualei situații din cadrul FIFA devine esențială pentru a înțelege nu doar politica sportivă, ci și influențele externe care pot modela ascensiunea sau decăderea instituției în viitor.