REVOLTĂ DUPĂ DECIZIA COALIȚIEI DE A REDUCE TAXELE PENTRU PERSOANELE CU DIZABILITĂȚI

Recent, Coaliția de guvernare a decis să reducă cu 50% taxele aplicate primei locuințe și primei mașini pentru persoanele cu handicap grav și accentuat. Această măsură a generat un val de indignare în rândul societății, fiind percepută de mulți ca o formă de „linșaj social” din partea autorităților. Reacțiile nu au întârziat să apară, reprezentanții persoanelor cu dizabilități exprimându-și profunda dezamăgire față de această abordare, care este văzută ca o tentativă de marginalizare a unei categorii deja vulnerabile.

Daniela Tontsch, președintele Consiliului Național al Dizabilității din România, a subliniat că modificările fiscale nu reflectă necesitățile reale ale persoanelor în cauză, lăsându-le într-o continuare stare de excluziune din partea clasei politice. Într-un interviu difuzat pe Antena 3 CNN, Tontsch a accentuat că măsurile adoptate sunt departe de a satisface cerințele celor afectați, evidențiind o retorică sistematică de neglijare a dorințelor acestora.

Într-un comunicat oficial, liderii coaliției au prezentat detalii legate de reducerile fiscale pentru clădirile vechi, specificând că proprietarii de imobile cu o vechime mai mare de 100 de ani pot beneficia de o reducere de 25%, iar cei cu clădiri între 50 și 100 de ani de o reducere de 15%. Cu toate acestea, limitarea reducerii de 50% exclusiv pentru o anumită categorie de persoane cu handicap a fost sever criticată, considerată a fi inadecvată și discriminatorie.

Organizațiile angajate în apărarea drepturilor persoanelor cu dizabilități subliniază că Guvernul ar trebui să respecte principiul fundamental „Nimic despre noi fără noi”, înscriind un apel clar pentru ca deciziile ce îi privesc pe acești cetățeni să fie adoptate doar după consultări reale cu persoanele afectate. Tontsch a adus în discuție și propaganda negativă ce circulă în societate despre persoanele cu dizabilități, unde mesajele predominante sugerează că acestea constituie o povară pentru bugetul statului.

Aceste retorici nu doar că dăunează încrederii în sistemul de sprijin social, ci amplifică stigmatizarea și marginalizarea indivizilor cu dizabilități, evidențiind o preocupare selectivă din partea autorităților. Deciziile recente, cum ar fi modificarea criteriilor de încadrare în grad de handicap, au dus, de asemenea, la o scădere semnificativă a numărului celor considerați eligibili pentru sprijin, afectând chiar pacienții care se confruntă cu condiții medicale extreme, precum cei cu cancere avansate.

Impactul acestor modificări nu este doar teoretic; el are potențialul de a genera efecte devastatoare asupra vieții zilnice a acestor persoane vulnerabile. În concluzie, măsurile adoptate de Guvern nu sunt doar insuficiente, ci sunt percepute și ca o formă de discriminare asupra persoanelor cu dizabilități. Este esențial ca societatea să solicite o revizuire critică a acestor politici și o implicare reală a celor afectați în procesul decizional, pentru a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale tuturor cetățenilor.