Patriotism golit de esență și ritualuri mecanice de 1 Decembrie

An de an, Ziua Națională a României se conturează tot mai mult ca un spectacol regizat, lipsit de pasiunea autentică a unei identități împărtășite. Sub forma defilărilor de blindate, fanfarelor pompoase și discursurilor rostite de pe podiumuri solemne, această zi, care ar trebui să fie o sărbătoare a sufletului național, devine un prilej de bifare oficială. În realitate, patriotismul modern, pentru mulți, nu mai înseamnă decât un mic pe grătar, un pahar de vin fiert și o fotografie în fața unei parade elegante. Emoția zilelor trecute, când mândria națională avea rădăcini mai adânci, pare să se fi transformat într-o mască rafinată, dar goală.

Conform sociologilor precum Mihai Rusu, Gelu Duminică și Ștefan Baghiu, transformările sociale și politice din ultimele decenii au remodelat complet sensul identității naționale. Dacă altădată patriotismul era legat strâns de simbolurile etnice și credința religioasă, astăzi, acest concept gravitează mai mult în jurul ideii de apartenență la un stat modern, unde cetățeanul primează. Însă, pragmatismul acestei tranziții nu a fost îmbrățișat complet de o societate prinsă între tradiție și nevoia de progres.

Un trecut construit pe etnicitate și ortodoxie

Istoricul și profesorul Mihai Rusu de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu explorează cum, din secolul al XIX-lea, elitele românești au modelat identitatea națională pe baze restrictive, centrate pe descendența etnică și credința ortodoxă. Acest mod de a defini ce înseamnă să fii român a fost mai târziu preluat și intensificat de regimul comunist. Deși inițial comunismul a încercat să promoveze internaționalismul proletar, perioada dictatorială a lui Nicolae Ceaușescu a readus în prim-plan discursuri etno-naționaliste, glorificând trecutul interbelic și trâmbițând idealuri naționale considerate „sfinte”.

Anii 1980 au adus însă o turnură negativă. Patriotismul devenea un instrument al propagandei, ridicat la rang de dogmă, dar lipsit de autenticitate. Ștefan Baghiu atrage atenția asupra modului în care naționalismul s-a transformat într-un produs kitsch, monopolizat de stat. Chiar dacă regimul comunist a căzut, acest tip de „patriotism oficializat” și deformat s-a perpetuat în diverse forme și în perioada postdecembristă.

O sărbătoare a statului, nu a națiunii

Mihai Rusu scoate în evidență o problemă esențială: felul în care 1 Decembrie este organizat în România. Sărbătoarea a devenit un „ritual de stat”, centrat pe defilările militare și pe instituțiile statului, în timp ce cetățeanul obișnuit este transformat într-un simplu spectator al acestui „spectacol” național. Deși armata și alte elemente oficiale sunt puse pe un piedestal, mesajul sărbătorii, acela de a uni oamenii, se pierde între baricadele unui ceremonial rece și impersonal.

Sociologul Gelu Duminică adaugă o perspectivă diferită, subliniind că patriotismul este un concept dinamic, influențat de realitățile social-economice. Într-o țară încărcată de inegalități și lipsuri, oamenii nu mai găsesc sensul în formele tradiționale de manifestare a iubirii față de patrie. În schimb, își exprimă acest sentiment altfel, mai puțin teatral, dar poate mai sincer, prin acțiuni concrete sau chiar prin critica adusă sistemului.

Critica: Un nou act de dragoste pentru țară

Una dintre cele mai mari schimbări de mentalitate față de ideea de patriotism este apariția libertății de a critica fără teamă. Dacă în trecut acest drept era suprimat cu brutalitate, astăzi critica devine un semn al atașamentului autentic față de țară. După cum spune Gelu Duminică, „a critica patria este poate cel mai sincer act de iubire”. Această nemulțumire față de corupția și incompetența statului exprimă loialitatea cetățenilor, care ar dori ca țara lor să fie mai bună, mai dreaptă și mai susținută de valorile reale ale democrației.

Patriotismul zilelor noastre nu mai înseamnă simple lacrimi la vederea drapelului sau declarații pompoase despre gloriile trecutului. Este despre acțiuni reale, despre infrastructură, despre educație și despre asumarea unui viitor colectiv. Prin acțiuni concrete, nu prin lozinci de fațadă, românii își pot demonstra dragostea față de țară.

Un 1 Decembrie al polarizării sociale

1 Decembrie rămâne o sărbătoare simbolică, dar și o oglindă a unei Românii divizate. În timp ce unii se pierd în ritualuri oficiale, alții își păstrează iubirea pentru țară tocmai prin oglindirea defectelor acesteia. Sociologii și analiștii trag concluzia că problema nu este lipsa de iubire față de România – aceasta rămâne profund întipărită în sufletul colectiv. Problema este că iubirea nu mai este una oarbă. Este o iubire care privește adevărul în față, cu toate contradicțiile și fisurile sale, și cere onestitate în schimb.

Sursa: cronicaromaneasca.ro/politica/patriotismul-de-vitrina-si-oboseala-de-lozinci/