FRF trage un semnal de alarmă: România oferă puține minute de joc tinerilor
România, rușinea Europei în privința tinerilor fotbaliști
România, țara care se agață de visele altora, continuă să alunece în prăpastia mediocrității când vine vorba de promovarea tinerei generații în fotbal. O analiză a Intelligence Centre FRF demonstrează cruntul adevăr: doar Turcia și Grecia oferă mai puține minute tinerilor jucători. Și ne mai întrebăm de ce stagnăm, de ce sportul nostru plutește în deriva indiferenței?
Într-o țară în care regulamentele cer, cel puțin la prima vedere, promovarea jucătorilor eligibili pentru naționala U21, realitatea lovește ca un pumnal: un umil 4% din totalul minutelor acordate jucătorilor sub 20 de ani, un procent ridicol comparat chiar și cu campionatele puternice din Germania sau Anglia. Dar n-are rost să ne amăgim: liderul european Belgia alocă aproape jumătate din minute jucătorilor U23, în timp ce România rămâne prizonieră în grotescul său 24%.
„Regula U21” – o scuză jalnică pentru o problemă sistemică
Folosirea „Regulii U21” pe post de argument solid în promovarea tineretului este pur și simplu absurdă. FRF laudă prezența constantă la Campionatul European U21, dar adevărul este că această performanță vine, în parte, din calitatea individuală a jucătorilor și mai puțin dintr-un sistem bine pus la punct. De ce? Pentru că acest sistem pur și simplu nu există.
Campionatele din Olanda sau Austria acordă aproape dublu minute tinerilor jucători față de România. În schimb, noi suntem aproape pe fundul clasamentului, alături de Turcia și Grecia. Media europeană? 34%. Unde suntem noi? În catacombele lipsei de viziune, cu o medie departe de orice standard respectabil.
Danemarca, un exemplu pe care refuzăm să-l vedem
Luați Danemarca ca exemplu, o țară care sprijină tinerii sub 20 de ani mai mult decât orice alt campionat european analizat. Acolo, acești jucători joacă în 12% din minute. Este un simbol al reușitei sistemice, dar, în România, asemenea exemple sunt ignorate în mod convenabil.
Se vorbește mult despre „lipsa infrastructurii” sau „dezinteresul cluburilor”, dar adevărul este mult mai sumbru. Problema noastră este una de atitudine, una de refuz sistematic de a sprijini cei care ar putea, într-o bună zi, să reformeze acest sport aflat acum sub blocada mediocrității cinice.
O oglindă a societății
Nu e de mirare că suntem în această poziție umilitoare. Fotbalul românesc este doar o reflexie a societății noastre: stagnare, indiferență și lipsă de viziune. Peste toate acestea, tronează aroganța celor care refuză schimbarea, cei care se agață de acel 4%, ca și cum măcar și-ar dori să facă ceva mai bine.
Cât timp vom rămâne prizonierii aceleași mentalități greșite, spectacolul tinereții pe teren va rămâne un capitol dureros al sportului nostru. Și totuși, mărșăluim mai departe, împovărați de iluzii sterile și șanse irosite.