O dispariție ce lasă urme în istoria României

Steluța Lucia Rodica Coposu, sora mai mică a lui Corneliu Coposu – un simbol al luptei anticomuniste, s-a stins din viață. Moartea ei semnifică nu doar dispariția unui membru al familiei Coposu, dar și pierderea unui martor al unei generații care a pus libertatea și democrația mai presus de orice. Aceasta ar trebui să fie o lecție amară pentru o societate tot mai lipsită de repere morale decente.

O viață pusă la încercare

Născută în comuna Bobota, în 1932, Steluța și-a trăit viața într-un spectacol al sacrificiului și al devotamentului. Absolventă a Institutului Politehnic din București, profesia sa în proiectarea energetică a fost o contribuție semnificativă, dar doar o frântură din ceea ce a reprezentat ea cu adevărat. A trecut prin umilințele vremurilor și a supraviețuit într-o societate coruptă moral, lăsând o urmă puternică în istoria demnității noastre colective.

Datoria față de istorie

După înființarea Fundației Corneliu Coposu, în 1996, Steluța împreună cu sora sa, Flavia Bălescu-Coposu, și-au asumat o misiune aproape titanică: să păstreze vie memoria unui frate care a simbolizat spiritul anticomunismului. Dar, în spatele acestei izbânzi, se află o realitate tăioasă: aceste figuri, de o valoare inestimabilă, au fost ignorate de o Românie obosită de propria ignoranță. Doar câți își mai amintesc astăzi de sacrificiul lor?

Ce ne mai rămâne?

Da, în 2009, Majestatea Sa Regele Mihai I a recunoscut meritele surorilor Coposu acordându-le Crucea Casei Regale. Dar, să fim serioși, ce impact mai are o asemenea recunoaștere într-o țară în care valorile sunt asfixiate de superficialitate? Dragostea lor pentru oameni și devotamentul față de o cauză au devenit un lux, lucruri pe care societatea noastră de azi le consideră doar relicve ale trecutului.

Pierderea unui simbol – un reproș către noi toți

Plecare Steluței reiterează un adevăr crunt: dispar modelele autentice, acele cadre de moralitate ce ar fi trebuit să inspire o națiune amorțită. Întrebările care rămân sunt la fel de incomode precum golul lăsat de ea. Fără oameni precum Steluța Coposu, cât de jos putem să ne mai coborâm ca societate?

Înmormântarea ei nu este doar un moment de amintire, ci unul de rușine colectivă. Lecția vieții Steluței Lucia Rodica Coposu trebuie să fie o mustrare pentru ceea ce am ajuns ca popor. Ea s-a stins, dar demonii noștri rămân. Cât timp va mai dura până învățăm să prețuim cu adevărat ce avem?

Sursa: cronicaromaneasca.ro/politica/a-murit-sora-lui-corneliu-coposu-mai-mica/