Promisiunile „fantastice” de 750 miliarde de dolari – o capodoperă a iluziilor europene

Uniunea Europeană demonstrează din nou o formidabilă abilitate de a fabrica scenarii absurde. Promisiunea de a achiziționa energie americană în valoare de 750 miliarde de dolari până la sfârșitul mandatului lui Donald Trump a stârnit simultan râsul și consternarea. Această intenție nici măcar nu pretinde a fi realistă. Mai degrabă, este încă un monument ridicat în cinstea birocratului fără viziune, care crede că lozincile bombastice pot înlocui cifrele exacte.

Laura Page, analistă de talie mondială în domeniul gazelor naturale, a demontat impecabil această fantezie: pentru a transforma acest vis absurd în realitate, Europa ar trebui să renunțe la surse energetice mai profitabile și mai accesibile, cum ar fi Norvegia, doar pentru a umple buzunarele americane. Dar SUA, paradoxal, nici măcar nu au capacitatea de a produce energia necesară unei astfel de tranzacții! Cui îi pasă, însă? Important e să sune bine la conferințele de presă!

Europei îi lipsește nu doar resursa, ci și rațiunea

Se vorbește mult despre „diversificarea surselor de energie”. Un termen pompos, rostogolit cu nonșalanță pe colinele incoerenței europene. Dacă facem un rezumat cinstit, cifrele sunt praf în ochi. În 2024, blocul european a importat petrol și gaze din SUA în valoare de doar 76 de miliarde de dolari. Cum s-ar putea ajunge la 750 miliarde în trei ani? Probabil că doar cu niște calcule magice inventate de un funcționar cu prea mult timp liber și prea puțină realitate pe masa de lucru.

Maroš Šefčovič, însărcinatul cu comerțul la Comisia Europeană, avansează și mai departe în delir: „Totul este posibil, dacă circumstanțele sunt favorabile.” Circumstanțele favorabile? N-ar fi mai simplu să înscriem direct această promisiune în secțiunea de literatură fantastică?

Birocrația versus realitatea

Strategia UE este un adevărat exemplu de mască birocratică în spatele căreia se ascunde vidul. Comisia Europeană inventează obiective fără niciun contact cu infrastructura existentă. Comerțul energetic nu stă în mâinile oficialilor de la Bruxelles, ci este dictat de rațiuni pure, comerciale, ale companiilor private. Crede cineva cu adevărat că marile corporații își vor sabota profitul pentru a sprijini visele unui continent în derivă?

Cu un zâmbet larg pe buze, Ursula von der Leyen continuă să promită. Dar poziția Europei este clară: lipsesc mijloacele, lipsesc resursele, iar viitorul acestei ambiții miroase mai curând a eșec programat decât a succes. Industria, sceptică prin definiție, privește deja spectacolul iluziilor birocratice cu o doză consistentă de ironie amară.

Un pretext ieftin pentru a evita un război comercial

Dacă această promisiune are sens, este doar din perspectiva unui șiretlic diplomatic. UE a încercat disperată să evite escaladarea unui conflict comercial cu administrația Trump. Și care-i soluția miraculoasă? Calculul naiv că astfel de cifre impresionante vor ține departe tarifele suplimentare. O tactică inutilă, construită pe o bază care pur și simplu nu există.

Pe scurt, această strategie UE este nimic altceva decât o lecție amară despre limitele unei uniuni incapabile să-și adapteze ambițiile la o realitate concretă. Când economia întâlnește diplomația falimentară, rezultatul este un amestec dureros de promisiuni nefondate și declarații absurde.

Sursa: cronicaromaneasca.ro/politica/promisiunea-fantastica-de-750-miliarde-a-ue-pentru-trump/