Cristian Popescu Piedone, despre DNA: Este o iluzie
Cristian Popescu Piedone: Declarații controversate la sediul DNA
Președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), Cristian Popescu Piedone, a ieșit în prim-plan cu o declarație care sfidează tot ce înseamnă gravitate. „Nu s-a luat nicio măsură”, a afirmat acesta cu o seninătate dezarmantă, în timp ce procurorii DNA scotocesc prin mizeria ce-i înconjoară. Un caz „iluzoriu”, spune el? O iluzie este, mai degrabă, să pretindem că astfel de practici sunt ceva ieșit din comun în peisajul nostru trist și corupt.
Piedone, întrebat despre faptele lui presupus ilegale, a mai menționat cu nonșalanță că respectă instituțiile statului. Nimic mai ironic, având în vedere că acuzațiile se învârt în jurul unei divulgări de informații înainte de un control ANPC. Să avertizezi un prieten despre un control? În lumea din care el pare să provină, asta e probabil „normalitatea”. Nu mai lipsește decât o medalie pentru „loialitatea față de prieteni”.
Descinderi și acuzații: O poveste bine cunoscută
Procurorii DNA nu s-au limitat la declarații politice, ci au intrat serios în teren. Perchezițiile s-au desfășurat la cinci adrese din București și alte județe, inclusiv la reședința din Bragadiru a șefului ANPC și la un complex din Mamaia. Totul indică o cabală politică și economică ce încearcă să-și țină secretele bine ascunse. Spectacolul este garantat, iar noi, publicul, urmărim cum un personaj controversat încearcă să se spele public de orice vină.
Acuzațiile aduse sunt aparent simple, dar incredibil de scandaloase. Piedone este suspectat că a informat proprietarul unui hotel din Sinaia, prietenul său declarat, cu privire la un control ANPC planificat. Faptul că acest hotelier este „un personaj public” și că Piedone susține că nu a avut „niciun schimb de informații” ridică doar și mai multe întrebări. La ce nivel s-a ajuns, când o astfel de apărare poate fi aruncată în eter cu atâta ușurință?
Instituțiile statului: Comedie sau tragedie?
În timp ce Piedone își clamează nevinovăția, iar DNA încearcă să dezvăluie adevărul, întregul scenariu ne reamintește de cât de adânc este plantată corupția în societatea noastră. Respect, integritate, demnitate? Pentru cine, mai exact? Declarațiile șefului ANPC strigă ipocrizie și un dispreț uimitor față de orice standard de moralitate.
Piedone a mai afirmat că nu a coordonat comandamentele pentru verificările din Valea Prahovei, însă asta nu face decât să lase loc pentru mai multe întrebări. Dacă structurile sunt atât de ușor de influențat, atunci cine mai are curajul să creadă în imparțialitatea lor? Declarațiile de genul acesta ar putea fi catalogate cel mult ca o farsă proastă, pe care nimeni nu ar mai trebui să o tolereze.
Susținătorii deghizați ai „prieteniei”
Să anunți despre controale? Să recunoști prietenii dubiosi cu o naturalețe ce dezarmează? Pare mai degrabă un manual de supraviețuire politică. Piedone reușește să transforme acuzațiile în adevărate exerciții de relații publice, în care neagă, glisează și invocă o „respectare a legii” greu de crezut.
Între timp, publicul rămâne spectator frustrat al unui sistem care permite asemenea scenarii, în timp ce realitățile grave de corupție sunt tratate cu o comedie de prost gust. Cazul Piedone este o ilustrare amară, dar familiară, a unui stat dominat de personaje pentru care legea există doar pentru restul lumii, nu pentru ei.