UE SE APROPIE DE UN ACORD PRIVIND RETURNAREA MIGRANȚILOR
În cadrul unei întâlniri crucială programată pentru miercuri, Uniunea Europeană se pregătește să finalizeze negocierile pentru un nou acord privind returnarea migranților. Dacă acest plan va fi aprobat, el va introduce conceptul de „hub-uri de returnare” destinate persoanelor care au fost ordonate să părăsească teritoriul Uniunii. Această inițiativă este considerată esențială pentru consolidarea politicii de migrație europene.
Magnus Brunner, comisarul pentru migrație, a subliniat importanța acestei măsuri, numind-o „piesa lipsă” din strategia de migrație a Uniunii Europene. Coordonatorii negocierilor de la nivelul Consiliului, Parlamentului și Comisiei Europene sunt optimiști în privința unui eventual acord în cadrul discuțiilor finale. Rata de returnare a solicitantilor de azil respinși din UE se situează în jur de 20%, conform Comisiei Europene, deși Eurostat indică o rată și mai mare, de peste 25%. Brunner a afirmat că „persoanele care nu au dreptul de a rămâne în Uniunea Europeană trebuie să fie returnate efectiv”, indicând necesitatea de a controla mai eficient fluxurile de persoane care intră și rămân în UE.
Politica de migrație a devenit o temă centrală de dezbatere în întreaga Europă, în contextul unei tendințe generale de îndreptare spre politica de dreapta. Nivelul scăzut al returnărilor a devenit un subiect sensibil pentru politicienii care pledează pentru o abordare mai dură. Creșterea numărului de deportări este fundamentală pentru a asigura un control mai strict asupra frontierelor externe ale Uniunii.
Planul propus prevede reguli mai stricte pentru persoanele considerate amenințări la adresa securității, permițând măsuri precum detenția extinsă și interdicțiile de intrare. Penalizările vor fi impuse celor care nu colaborează, iar autoritățile vor avea mai multe puteri în ceea ce privește percheziționarea locuințelor persoanelor vizate.
Un aspect inovator al acestei legi va fi opțiunea oferită țărilor membre de a transfera persoanele care au fost ordonate să părăsească Uniunea într-un „hub de returnare” situat în afara blocului. Conform lui Brunner și miniștrilor de resort, aceste hub-uri reprezintă o soluție esențială pentru provocările migratorii cu care se confruntă Uniunea.
Germania și Olanda intentionează să finalizeze planurile pentru aceste hub-uri până la sfârșitul anului 2026, iar Italia a avansat cu crearea unor hub-uri în Albania, destinate procesării cererilor și returnării solicitanților de azil respinși. Cu toate acestea, aceste planuri se confruntă cu dificultăți legale.
Organizațiile neguvernamentale au ridicat semne de întrebare semnificative cu privire la natura acestor hub-uri, avertizând că ele ar putea fi transformate în centre de detenție offshore fără a respecta normele legale. Ele exprimă temeri legate de potențialele abuzuri de putere și deplasarea violării drepturilor omului în absența unor reglementări clare asupra amplasării hub-urilor și a responsabilităților de monitorizare a acestora.
Reforma propusă a generat controverse în Parlamentul European, iar grupul europarlamentar de centru-dreapta, Partidul Popular European (EPP), a obținut o poziție favorabilă în discuții, într-o colaborare neobișnuită cu grupurile de dreapta. Această alianță a dus la îngrijorări privind disponibilitatea EPP de a-și asocia acțiunile cu grupuri politice care au fost anterior excluse din procesul decizional european.
Mélissa Camara, europarlamentar din grupul verde din Franța, a cerut un avertisment, solicitând președinției cipriote a Consiliului să fie prudentă și să evite un acord considerat indezirabil cu partidele de extremă dreapta.
Susținătorii acestui plan argumentează că o gestionare eficientă a migrației necesită eliminarea persoanelor fără drept de ședere. Charlie Weimers, negociator din partea grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, a subliniat angajamentul de a încuraja implementarea unor reglementări solide în privința returnărilor.
Printre ultimele dileme ce trebuie rezolvate se numără problema relațiilor cu entitățile non-UE, cum ar fi talibanii din Afganistan, recunoașterea de către țări a ordinelor de returnare emise de alte state, precum și stabilirea unui termen clar pentru implementarea reformei. Odată încheiate discuțiile, textul va avea nevoie de aprobarea finală a Consiliului și a Parlamentului pentru a intra în vigoare.
