Uniunea Europeană subliniază că statele membre, nu Bruxelles-ul, ar trebui să interzică terapia de conversie LGBTQ+

Recent, Comisia Europeană a decis să nu impună o interdicție la nivelul Uniunii Europene cu privire la terapiile de conversie destinate schimbării sau suprimării identității persoanelor LGBTQ+. În locul acestei măsuri stricte, Comisia a optat să solicite statelor membre să interzică aceste practici la nivel național, ceea ce ridică întrebări serioase asupra eficacității și coerenței politicii europene în această problemă sensibilă. Acest demers a fost rezultatul unei petiții semnate de peste 1 milion de persoane, care a cerut o interdicție legislativă obligatorie.

Comisarul pentru egalitate, Hadja Lahbib, a transmis un mesaj clar statelor membre, solicitându-le să „Interzică practicile de conversie acum.” Declarația a fost făcută într-o zi importantă, când Comisia a prezentat reacția la inițiativa cetățenească menționată. Aceasta a subliniat impactul dăunător al acestor practici, care cer o reglementare legală strictă.

Inițiativa cetățenească a avut un rol semnificativ în definirea acestor practici, care sunt descrise ca intervenții menite să schimbe, represioneze sau suprime orientarea sexuală, identitatea de gen sau exprimarea de gen a indivizilor LGBTQ+. Printre metodele incluse se numără abuzuri verbale, coercitie, izolare, medicație forțată, electroșocuri, precum și abuzuri fizice sau sexuale, toate având un impact devastator asupra celor afectați.

Cu toate acestea, în ciuda presiunilor și evidențelor, Comisia a optat să adopte, în 2027, o recomandare care își propune să încurajeze statele membre să implementeze interdicții pe aceste practici, o decizie considerată „o oportunitate ratată” de organizatorii campaniei. În cadrul recomandării, Comisia își va recunoaște rolul esențial de sprijin pentru statele membre în acest demers.

Hadja Lahbib a explicat că, de fapt, responsabilitatea pentru interzicerea terapiilor de conversie revine în principal statelor membre. În plus, pentru a adăuga o legislație obligatorie, ar fi necesară unanimitatea dintre toate statele membre, ceea ce complică semnificativ procesul decizional. În prezent, doar opt țări din Uniunea Europeană au adoptat interdicții clare împotriva acestor practici, demonstrând astfel că este posibil să se acționeze în acest sens.

Petiția a abordat și necesitatea includerii acestor practici pe lista „eurocrime”, care subliniază importanța unei acțiuni coordonate cu dimensiune transfrontalieră. Aceasta propunea, de asemenea, o modificare a directivei privind drepturile victimelor pentru a stabili standarde minime privind drepturile, sprijinul și protecția celor afectați.

Comisia Europeană a reiterat că extinderea listei de crime la nivelul Uniunii ar necesita o decizie unanimă din partea tuturor statelor membre și că, deși unele practici de conversie forțată ar putea întruni aceste criterii, numărul acestora este relativ mic.

Criticile nu au întârziat să apară, iar organizatorii campaniei trag un semnal de alarmă, subliniind că abordarea Comisiei este o „oportunitate ratată”. Mattéo Garguilo, co-președinte al Asociației Europene Împotriva Terapiei de Conversie, a contestat argumentația Comisiei care susține că o interdicție legislativă ar necesita un timp îndelungat, subliniind că o rezoluție non-obligatorie nu va modifica esențial deciziile individuale ale statelor asupra interzicerii acestor proceduri dăunătoare.